Mostenirea Antichitatii
De-a lungul vremii apa a fost sursa esentiala a vietii si sursa vitala a plantelor. In zonele aride precum Egiptul, inundatiile anuale irigau malurile Nilului, iar gradinile luxuriante era transformate in refugii ideale, furnizand lacuri si zone de umbra date de copaci. Pe langa aceste evenimente, apa se mai strangea cu ajutorul digurilor si a canalelor de irigatii. Acestea determinau forma si mdoelul gradinilor, constituite de obicei sub diverse forme geometrice. Iazurile se aflau in centrul gradinilor egiptene si erau folosite de inalta societate pentru agrement, pentru a creste pesti si pentru vanatoarea de pasari. Formele gradinilor egiptene erau importante atat pentru cei care erau in viata cat si pentru cei morti, modelele gradinilor puteau fi regasite in mormintele faraonilor si in mormintele nobilimii pentru a putea fi utile decedatului in viata de apoi. Egiptenii credeau in zei precum Nut (zeita paltinilor) care oferea cele necesare atat celor vii cat si celor morti. Existau multe reprezentari incarcate cu smochine si rodii astfel incat decedatul sa-si poata continua existenta si in viata de apoi. Un astfel de exemplu poate fi vazut in mormantul lui Nebamun al Tebei, 1400 IH. O inscriptie pe un alt mormant spune:
“Sper sa ratacesc in jurul iazului in fiecare zi a eternitatii. Fie ca sufletul meu sa stea pe crengile gradinii pe care mi-am pregatit-o. Fie ca paltinul sa imi ofere momente revigorante in fiecare zi.”
Apa care apare atat in interiorul gradinilor egiptene cat si in exteriorul lor joaca un rol crucial in ritualurile zilnice precum si in viata religioasa. Gradinile mari aveau mai multe iazuri plasate la intamplare pentru crearea unui aer curat.
Gradini romane antice
Grecia Antica si Imperiul Roman
Grecii antici au fost uimiti cand au vazut pentru prima oara minunatele gradini din estul regatului Persiei. Elementele acvatice faceau parte din arhitectura cladirilor si isi aveau originea in Grecia, izvoarele erau inchise pentru a pastra puritatea lor iar mai tarziu decorau altarele.
In Odiseea lui Homer se aminteste prima oara de gradini si elemente acvatice, Odiseea a fost scrisa intre 750-650 IH. Era mentionata gradina regelui Alcinous, care depindea de doua lucruri – de apa si de interventia divina. Homer a facut o scurta descriere a gradinii lui Alcinous, regele al Fenicienilor, el spune ca gradina era plina de meri, peri, smochine dulci si rodii care cresteau in toata perioada anului. In Cartea a V-a a lui Homer, apare descrierea gradinii lui Calypso:
“In jurul pesterii erau pomi care infloreau, arini, plopi, si chiparosi. Pe langa acestea mai existau pasari cu aripi lungi, bufnite, soimi, si corbi care se regaseau in jurul apelor. Iar in apropierea pesterii exista vita de vie plina de ciorchini de struguri. Iar din fantani, patru la numar, izvora apa clara, atat de clara cum nu mai vazuse nimeni. Iar de jur imprejur infloreau violete si patrunjel, da, chiar si un zeu ar putea ramane uimit la vederea acestor lucruri.”
In cartea sa, Phaedrus, scrisa in jurul anului 350 IH, Platon si prietenul sau vorbesc la marginea unui rau despre atmosfera sfanta a locatiei. Platon remarca:
“Cat de minunata, frumoasa si rece este apa acestui izvor pentru picioarele mele.”
Dupa cum am vazut mai devreme la vechii egipteni, si grecii credeau in zeitati precum nimfele care locuiau la marginea izvoarelor si in grote. Nimfele sunt personificarile activitatile in natura si creative, adesea fiind identificate cu sursa de viata a izvoarelor. Asocierea dintre nimfe si muze a dus la diverse aranjamente decorative pe fantani, pe pietre si scoici.
In Metamorfozele poetului roman Ovidiu putem gasi unele din cele mai vechi descrieri ale surselor de apa care au fost decorate. El descrie grota Dianei ca fiind o pestera in care exista o sursa de apa si care avea peretii decorati cu ajutorul pietrei ponce si avand o podea acoperita cu muschi si ierburi. In grotele si pesterile lor, anticii aplicau straturi de piatra ponce, numita de Ovidiu “piatra ponce vie”. Ocrul verzui era folosit ca un pigment natural pentru a imita muschii grotei.
Gradini grecesti antice
In Pompei, Italia, exista multe exemple de sisteme de apa care erau folosite in orasele porturi, oferind refugiu in timpul caldurilor verii. Locuitorii norocosi ai orasului puteau sa se bucure de gradinile care erau improspatate de fantani si iazuri. Sculpturile din marmura, in special figurinele Romei Antice cioplite pe fantani, isi luau subiectele din mitologie sau din istoria proprietarilor casei. Bronzul era un metal popular si era mai durabil decat marmura. Capetele de animale realizate din bronz erau foarte populare pe teritoriul Imperiului Roman si erau mai durabile decat marmura. Printre exemple putem enumera: Fantanile Leilor precum si cei doi caini si porcul mistret de pe casa extrem de decorata a lui Citharist din Pompei, aceste obiecte pot fi vazute acum la Muzeul Arheologic din Napoli. Fantanile sub forma unui cap de leu erau unele din primele elemente acvatice. Era folosit leul pentru ca acesta era simbolul umanitatii si aparea in aproape fiecare cultura din jurul Europei, Asiei si Africii. Leul a fost un simbol al statorniciei imperiale timp de mii de ani. A fost un simbol pozitiv in multe culturi, era un simbol al vitejiei si al puterii iar in acelasi timp era si nobil. Aceasta simbolistica a leului a fost folosita in crearea fantanilor din cele mai vechi timpuri pana in prezent.
Manuscrisele antice care vorbeau despre sistemele hidraulice au fost descoperite in timpul Renasterii atunci cand designerii au ajutat la renasterea artei pierdute a fantanilor care mai apoi erau folosite in Gradinile Italiene.